HR EXPERTS

Vivi este unul dintre angajatii prolifici ai Google si de curand l-am descoperit si eu. Spre bucuria mea este tot roman si blogul intretinut de dumnealui arata de ce Google este “the greatest company to work for”.

Astazi am gasit un articol care mi s-ar potrivi si mie - in ultima perioada mi s-a oferit ocazia gratuita sa citesc tot felul de injuraturi si amenintari aparute spre moderare pe blog. Venind sub protectia anonimatului, nu pot sa-mi dau seama daca sunt de la Catalyst (se pare ca ei sunt singurii despre care am scris de rau) sau de la soacra-mea (de cand i-am luat nepotii din tara, nu ma mai vede cu ochi buni).

 Vivi scrie cum un editor de la Creating Passionate Users s-a oprit din scris pentru ca a primit amenintari cu moartea. E clar ca minti bolnave sunt si online. Eu am primit doar amenintari cu bataia dar le-am trecut sub semnul glumelor (proaste). La cat de rar vin eu in tara, sansa sa ma prinda cineva si “sa-mi rupa picioarele” e foarte mica. La suta mea de kile sunt necesare si unelte speciale (aviz amatorilor) asa ca le recomand fie o ranga din fier sau o bata mai groasa de baseball.

Intr-adevar e usor de aflat care imi este numele complet, adresa, numarul de telefon si asigurarea sociala si probabil ca multi au datele astea deja dar ma intreb de ce oamenii prefera violenta dialogului.

Nu as fi singurul om din HR afectat de sindromul de neanderthal. In lunga mea experienta am intalnit cazuri de colegi agresati in timpul interviului de potentialul candidat. Da, e adevarat si se intampla. Cauze: stres, diferente culturale, caderi nervoase, boli (mintale) si nu numai.

Daca vorbim de violenta verbala, am avut cu cativa ani in urma de rezolvat o problema sensibila cu un angajat care avea sindromul Tourette. Omul cum se enerva ii facea cu oua si cu otet pe colegii sai. Era un om valoros insa si el a devenit constient de boala dupa ceva timp. A urmat o intreaga lupta avocateasca pentru ca omul era apt si doritor de munca. Prima mea masura a fost sa-l mut intr-o divizie populata de barbati pentru a evita procese de hartuire sexuala. Apoi i-am dat un birou un pic mai izolat - acesta a fost amenajat in culori calme – l-am incurajat sa foloseasca mai mult mijloacele electronice de comunicare si i-am predat cateva tehnici de calmare astfel incat am reusit ceva.

Nu traim intr-o lume perfecta si prin urmare nu putem avea angajati perfecti (apropo de asta, si ca o gluma de final, intotdeauna le-am recomandat oamenilor ca in cazul in care nu sunt multumiti de salarii, sa nu injure HR-ul ci sa mearga direct la Manager cu o pisica indopata cu energizante) – bancul asta este gustat de toti oamenii mei si cred ca si de sefi pentru ca de fiecare data maririle de salariu au nume de cod ”wiskas”.