jump to navigation

Job hopping – cum sa castigi mai multi bani pe timp de criza? October 25, 2010

Posted by Daniel Alexandrescu in Ethics & Standards.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

O prietena imi cerea sa-mi dau cu parerea despre job hopping. Recunosc pentru ca si eu mi-am schimbat jobul in anii trecuti insa nu dupa cateva luni ci la fiecare 3-4 ani.

De cand a inceput criza am vazut CV-uri si oameni care au experiente de cateva luni. Nu pot sa tolerez si nici nu recomand oameni care nu performeaza in cadrul unei companii mai putin de 2 ani de zile.

La capitolul Job Hopping, in vremurile de boom economic, am intalnit un director de vanzari care a ajuns la 3000 de EURO salariu in doar cateva luni. Vanzarile mergeau, nimeni nu se intreba de unde vin banii iar cand criza a lovit companiile, omul a fost primul care a trebuit sa plece.

Inainte de job-ul gras platit cu 3000 de euro, avusese o pozitie de director de vanzari la o firma concurenta si un salariu de 1500 euro. Inainte de asta, la concurenta celei de-a doua firme cu 800 de euro.

O vina in tot acest lant trofic o au si managerii disperati care cred ca in felul acesta destabilizeaza concurenta dar si directorii de resurse umane care dubleaza salariile fara sa clipeasca.

Nebunie curata, oamenii acestia sunt sau devin niste mercenari, loialitatea lor este oricand de vanzare si te poti trezi oricand cu o amenintare venita chiar din interiorul firmei (pot pleca cu secrete, clienti, conturi). Eu zic tot timpul ca le e mai bine acolo unde sunt si ca talente gasim si in alte domenii…

Despre criza financiara, HR si dezastrul care e posibil sa ne pandeasca November 30, 2009

Posted by Daniel Alexandrescu in Din ratiuni personale.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Numai eu stiu ce tornade m-au rapit in ultimele luni. Blogul a ramas parca parasit de emotiile intense prin care am trecut cu totii. Reduceri de costuri, reduceri pe fondul de salarii, reduceri de personal.

Oameni buni, oameni cuceriti cu eforturi, oameni de care m-am despartit cu lacrimi in ochi. Viata este nedreapta, criza nu a iertat pe nimeni. Mare sau mic, fiecare suflet a avut de suferit… si totusi, nu am murit.

Nu am inchis blogul, nu am inchis firma, nu am plecat acasa. Am ramas cu totii pe baricade, am avut sedinte, am vorbit, am taiat, am redus si am luptat.

Nopti nedormite, avioane, curse, sedinte. Am optimizat, am masurat de 10 ori si am taiat de 20. Nu am mai scris pe blog insa nu am capitulat. Nici eu si nici unul dintre noi.

Piata de HR, oamenii, profesionistii si sufeletele lor au trecut printr-o grea incercare. Greul a trecut pentru multi dintre noi iar muzica linistitoare se aude in zare. Soarele urmeaza sa rasara pentru cei curajosi si pentru cei care au luptat. Tot respectul meu pentru voi toti, cei care ati luptat pentru oameni, pentru valori si pentru performanta.

Atat.

Punct.

PS: sper ca nu am fost patetic, sper ca nu am fost emotional. Inainte de a scrie acest lung post am citit despre politica din Romania si despre ascensiunea neocomunistilor mascati sub umbrela lui Mircea Geoana. Nu stiu cum se vad lucrurile de acolo de la voi insa dupa criza financiara, Mircea Geoana este cel mai mare dusman al tarii din cauza crizei politice provocate si a lipsei de discernamant. Acest om nu a realizat ca, pentru cateva voturi din mediul rural date de oameni simpli, needucati, a periclitat afacerile si mediul de afaceri din marele urban. Nu vreau sa fac politica insa circul din Romania intretinut de Geoana si de instrumentele lui de propaganda jignesc inteligenta romanului cinstit si muncitor.

Nu voi comenta mai mult. Ioan T. Morar scrie mai bine decat mine dar am sentimentul ca dezastrul ne pandeste de dupa colt iar zambetul sau fals are aerul lui Mircea… Mircea Geoana.